Don Quijote de Sibiu, cu calul la psiholog
Ies din nou la suprafață (nu e prima dată) ipocrizia și lipsa de scrupule ale unui candidat la Primăria Sibiu, care a scuipat în repetate rânduri înspre partidele politice, învrăjbind alegătorii împotriva lor, doar pentru a-și agăța mai bine în pieptu-i de aramă insigna de independent și încercând să calce cu bocancii conceptul de partid politic, cel care reprezintă esența democrației în orice stat civilizat și modern.
El, inamicul partidelor, un veritabil Don Quijote care se luptă doar cu vânturile politicienilor, se milogește acum, cu bale la colțul gurii, de aceleași partide politice pentru a-l primi în rândurile lor la alegerile viitoare. Evident că i-ar surâde candidatului să toace în viitoarea campanie electorală banii acestor partide care până acum „s-au preocupat doar de propriile interese” și să nu mai aibă astfel nevoie de fondurile sponsorilor plictisiți probabil deja de basmele electorale cu iz urbanistic.
Just din partea partidelor ar fi să-i ofere o ușă-n față, ca un răspuns pe măsura efortului pe care l-a depus acest candidat pentru a creiona o față hâdă partidelor.
Și pentru că milogeala i s-a părut, probabil, insuficient de ridicolă, al nostru candidat (care speră că în 2028 va reuși să pună mâna pe funcția de primar al Sibiului pentru a-și duce la bun sfârșit planurile imobiliare pentru care muncește de multă vreme contra cost) își pune poalele în cap și ierarhizează deja partidele sibiene în partide mai bune și partide mai rele, crezându-se cumva un guru imaculat al politicii românești.
Numai că nu-și dă seama că, odată poalele ridicate, iese la lumină, în văzul tuturor, caracterul flasc de care multă lume – prieteni, colegi sau doar apropiați – s-a plâns de-a lungul timpului.
Sun Tzu
